PARADISURILE FISCALE - Exact acolo sunt banii dumneavoastră ! (20.05.2013)
14:02 Posted In CRIZA FINANCIARĂ , DECONSPIRAŢII , DOCUMENTARE CU SUBTITRĂRI , MANIPULARE , OPEN SOURCE Edit This 0 Comments »
THE TAX FREE TOUR (2013)
SURSA: Blogul Dezvaluiri
„La ultima numărătoare, atunci
când reglementările de dezvăluire a acordurilor de sustragere fiscală, în faţa
Her Majesty's Revenue and Customs (HMRC), au fost introduse, în 2004, existau
circa 14.000 de asemenea scheme. Sau aşa am crezut noi. Acum se pare că aceste
cifre sunt departe de a sugera limitele problemei, atât timp cât atât de mulţi
‚promotori’ ai schemelor, cum ar fi economiştii, avocaţii şi firmele
specializate de sustragere fiscală, de dimensiunea aparentă a unui ‚butic’,
refuză să respecte regulile jocului. Un răspuns parlamentar obţinut de
deputatul Austin Mitchell, care de asemenea a depus o moţiune recentă pentru a
urgenta acţiunile contra sustragerii fiscale, revelează că nu mai puţin de 90
promotori se află sub investigaţie, pentru refuzul de a-şi dezvălui schemele.
Probabil că ei sperau fie că nu vor fi nominalizaţi, fie că vor descoperi,
între timp, vreo lacună a reglementărilor.”
Richard Brooks
The Guardian
Cu foarte puţină vreme în urmă,
în data de 25 martie, emisiunea „BackLight” a postului de televiziune
olandez VPRO, lansa acest documentar onest, The Tax Free Tour, în
regia lui Marije Meerman, dedicat în exclusivitate marilor escrocherii
internaţionale ale evaziunii şi sustragerii fiscale practicate de corporaţii,
care se dovedesc, încă o dată, a fi „mai presus de orice lege şi prihană”,
servindu-se magistral de reţeaua caracatiţă a paradisurilor fiscale pentru a-şi
masca şi proteja veniturile reale, pentru care ajung să plătească impozite
simbolice sau de-a dreptul nule.
Se cuvine a fi spuse câteva
cuvinte despre VPRO, acest post de televiziune al unor oameni curajoşi şi cu
bun simţ, două calităţi aflate în curs de extincţie în zilele noastre, cu care
ne-am mai întâlnit pe acest blog, când am tradus documentarul „Letter from Poland”, dedicat asasinării
preşedintelui polonez Lech Kaczynski şi a altor 95 de demnitari, în aşa-zisul
accident din apropierea aeroportului "Severny" din Smolensk, în data
de 10 aprilie 2010.
VPRO reprezintă doar acronimul
expresiei „Vrijzinnig Protestantse Radio Omroep”, însemnând „Corporaţia
liberal-protestantă de radio şi televiziune” şi a fost înfiinţată în 1926, ca o
organizaţie religioasă, fireşte, aşa cum indică şi numele. Totuşi, în anii ’50
şi ’60 a devenit, mai degrabă, social-liberală decât protestantă şi chiar dacă
a păstrat acronimul iniţial, din motive de tradiţie, semnificaţia lui a
dispărut. Printre altele, a fost primul post de televiziune olandez care difuza
o femeie nud, pe Phil Bloom, în 1967, fiind şi astăzi considerat unul dintre
cele mai radicale grupuri, din punct de vedere cultural, din televiziunea
olandeză. La fel ca multe alte posturi publice olandeze nu a deţinut niciodată
un canal dedicat, până în 1997, când şi-a deschis propriul portal video pe
internet, ca o aplicaţie Java, cu cod deschis începând din 2000.
Emisiunea „BackLight”,
reprezintă, de fapt, o serie de documentare proprii, de limbă engleză, care
„îşi propun să clarifice esenţa principalelor tendinţe şi evenimente”, prin
practica unui jurnalism critic, încercând să faciliteze înţelegerea
mecanismelor interne complicate ale societăţii noastre, aşa-zis moderne.
Unde anume îşi plătesc impozitele
societăţile multinaţionale şi în ce măsură ?
Obţinând informaţii din sursele
foarte autorizate reprezentate tocmai de experţii internaţionali în taxe şi
impozite, regizoarea Marije Meerman aruncă o privire indiscretă asupra
paradisurilor fiscale, a oamenilor care trăiesc acolo şi asupra rutelor de-a
lungul cărora noţiunea de „impozit” îşi pierde orice semnificaţie, la nivel
global.
Aceste rute poartă nume
răsunătoare, cum ar fi „Cayman special”, „Dubla irlandeză” sau „Sandvişul
olandez sau cipriot”, definind, de fapt, o lume a finanţelor mondiale care
operează în umbra asigurată de un nivel de secretizare draconic, cu locuri prin
care fluxuri considerabile de capital circulă cu viteza luminii şi permit
evitarea achitării obligaţiilor fiscale.
Conform propriei definiţii VPRO, The
Tax Free Tour este un thriller economic ce cataloghează riscurile
sistematice cu care se confruntă cetăţenii, obligaţi să poarte singuri povara
fiscalizării excesive ce caracterizează întreaga lume a finanţelor mondiale,
fiindcă tocmai cei ce realizează cele mai mari venituri posibile, afectând grav
sănătatea noastră şi a planetei, printr-un comportament socio-ecologic complet
iresponsabil, sunt cei care mituiesc eficient guverne formate, fără excepţie,
numai din paiaţe murdare şi lacome, pentru a genera legislaţii fiscale de-a
dreptul imbecile, la fel de pline de lacune ca un şvaiţer, pe care avem totuşi
norocul de a-l plăti la kilogram şi nu la volum.
Acesta este preţul pe care
trebuie să-l plătim noi, oamenii de rând, pentru mult trâmbiţata globalizare
fascistă şi piaţă liberă, de orice restricţii pentru sociopatele corporaţii
mondiale, fireşte ?
Ca o glumă, oarecum amară, care
subliniază, o dată în plus, poziţia privilegiată a elitelor planetei,
informaticiana Femke Herregraven, ajutată de doi dintre protagoniştii filmului,
investigatorii Siem Eikelenboom şi Gaby de Groot, a lansat jocul „Taxodus”, în
care puteţi selecta profilul unei corporaţii multinaţionale, pentru a vă
familiariza cu propriile rute care-i garantează plata celor mai mici impozite posibile.
Nu cred că mai este cazul să
reamintesc situaţia disperată a României, pe care barbarismul şi trădarea celor
mai nemernici conducători posibili, cu care am fost blagosloviţi după
nenorocita aia de revoltă decembristă, au transformat-o într-o ruină economică,
fiscalizată la maxim, aproape de recordul absolut pe plan mondial.
Muritorul de rând plăteşte, fără
drept de apel, impozit pe venit, cumulat, în jurul valorii de 27%, suportă mii
şi mii de accize adăugate aberant oricărui produs de strictă necesitate, plus un
nenorocit de TVA cu numai un procent în urma maximului acceptat de noul imperiu
european, care-şi întinde tentaculele scârboase atentând la propria noastră
suveranitate naţională, în baza principiului cămătăresc al datoriilor fiscale
neacoperite.
Oricare întreprinzător privat
autohton ştie la perfecţie că „beneficiem” de o legislaţie cretină, care nu
numai că împiedică acumularea de averi cinstite, dar afectează grav capacitatea
de supravieţuire a firmelor lipsite de protecţia binevenită a mafiei politico-financiare,
fapt probat, din plin, de numărul imens de firme mici şi mijlocii ajunse în
faliment din 1990 şi până în prezent.
„Marile firme”, însă, ale
potentaţilor băştinaşi se află, desigur, pe o cu totul altă poziţie: credite
bancare preferenţiale, reeşalonări întinse la maxim, până când se transformă în
scutiri efective, contracte oneroase, gen „sugativă”, cu statul, care le
asigură acces nediscriminat şi nelimitat la fonduri publice, în marea lor
majoritate nereturnabile şi, fără îndoială, posibilitatea de a apela la
aceleaşi rute internaţionale fiscale de mascare a veniturilor reale.
Nu mai vorbesc de practica – pe
care o veţi descoperi aplicată, din plin, în film, pe continentul african – scutirii
„temporare” de impozite a „marilor investitori strategici”, de fapt a marilor
hoţi externi, gen Nokia – justificate, în principal, de promisiunea mirobolantă
a creării de noi locuri de muncă – care-şi strâng catrafusele şi-o şterg urgent
din ţară la finalul „lunii de miere” şi nu ajung niciodată să dea socoteală în
faţa „justiţiei” interne sau internaţionale pentru neonorarea unor obligaţii şi
contracte, ilicite din start.
Însăşi esenţa noţiunii de
impozit, ca sumă ipotetic necesară bunului mers al statului care-l colectează,
este încălcată grosolan, pe de o parte, prin existenţa „excepţiilor” de care am
amintit, iar, pe de altă parte, de guvernul oricărei ţări, care, în timp ce
impune oricărei firme să-şi declare public situaţia financiară, el însuşi evită
cu o nesimţire sfidătoare să publice, vreodată, un bilanţ anual al impozitelor:
grad de colectare, destinaţie concretă, rezultate efective ş.a.m.d.
Tot ceea ce ni se serveşte,
anual, este amplificarea tembelă şi ireversibilă a nivelelor de impozitare, în
baza declarării iresponsabile a unei şubrezenii virtuale a bugetului naţional,
afirmaţie a cărei validitate nu o poate certifica nimeni.
Desigur că există şi o oarecare
naivitate în film, care pare să evite problema subordonării totale a guvernelor
lumii de către corporaţii – prin plata campaniilor electorale, lobby-ul
parlamentar, exercitat mai mult sau mai puţin legal şi, nu în ultimul rând,
prin acel sistem consacrat pe plan internaţional ca „revolving door”, care
asigură fostelor sau viitoarelor vedete politice fotolii în consiliile de
administraţie corporatiste ş.a.m.d. – fiindcă, în absenţa acestui context
evident, pentru orice persoană cu capul încă pe umeri, întrebarea „De ce nu-şi
plătesc corporaţiile impozitele ?” este complet lipsită de sens.
Dacă o corporaţie şi-ar plăti
impozitele, legal, aceasta ar însemna, pur şi simplu, doar o altă contribuţie
anonimă la bugetul de stat, pe când, dacă nu şi le plătesc, rezultă bani extrem
de negri, în cuantum astronomic, numai buni de mituit papagalii guvernamentali
şi parlamentari care ar fi trebuit să le reglementeze eficient activitatea
fiscală.
Care variantă vi se pare mai
convenabilă ?
Aşa cum declară cinic fostul
ministru de finanţe al regatului „albionic”, Denis Healey, diferenţa dintre
evaziunea fiscală, practicată de peştii mărunţi şi „sustragerea” fiscală,
monopolul marilor rechini corporatişti, este dată exact de grosimea zidurilor
închisorii, fiindcă, de fapt, nici un eufemism nu poate ascunde realitatea
crudă – nu-i este permis oricărui amărât să se bucure de privilegiile
aristocraţiei corporatiste.
În privinţa crizei financiare
actuale, reiterată în film, vă recomand să (re)citiţi postarea „Jaful financiar – Crima vremurilor noastre”, în
care afirmam, printre altele:
„Toată lumea continuă să dezbată
fenomenul, în căutare de soluţii sau cauze sau vinovaţi pentru pierderile de
trilioane de dolari, reprezentând averi personale sau valori ale acţiunilor,
volatilizate la bursele lumii.
Deşi s-a raportat optimist
apariţia unor semne de recuperare, realitatea contrazice demagogia
politicienilor şi mass media, fiindcă şomajul continuă să crească ameţitor,
monedele se depreciază îngrijorător, falimentele se înmulţesc, toate conducând
la incapacităţi de plată şi, implicit, la escaladarea punerilor sub sechestru.
În timp ce politicienii şi unii
'experţi' se învârt în jurul cozii, dând vina pe 'erori' sau pe 'modele
economice greşite', concluzionând adesea că 'suntem de vină, cu toţii', Danny
Schechter este unul dintre cei care nu se lasă duşi de nas de impotenţa
neuronală binecunoscută a politicienilor şi justiţiei corporatiste, revelând o
reţea profundă de fraude financiare, prea puţin mediatizate, fireşte, care au
jucat un rol esenţial în îngenuncherea economiei mondiale.
[…] Fără îndoială că aceste
infracţiuni cumulate n-ar fi fost posibile, dacă mecanismele sociale
corespunzătoare ar fi funcţionat, dacă nu s-ar fi procedat, în prealabil, la
de-reglementarea domeniului financiar, sub pretextul libertăţi pieţei şi cu
sprijinul marionetelor politice corupte, dacă agenţiile de evaluare şi firmele
de audit şi-ar fi făcut datoria şi, bineînţeles, dacă mass media nu ar fi
privit, ca de obicei, în orice altă direcţie, dar nu spre escrocii care
mobilează birourile de pe Wall Street.
Unde sunt acuzaţiile la adresa
directorilor executivi de pe piaţa imobiliară, care ne-au târât în această
mizerie ?
‚Banking Act of 1933’, cunoscută
mai bine sub numele de legea Glass–Steagall, impunea, la finalul marii
depresiuni economice anterioare, o serie de măsuri menite să blocheze specula,
în genul realizării unei distincţii clare între companiile de asigurări,
băncile comerciale, care pot accepta depozite şi băncile de investiţii,
eliminând totodată şi conflictele de interese generate de prezenţa aceloraşi
indivizi în consiliile de administraţie sau în funcţii executive, în cele trei
tipuri de instituţii financiare.
Dar, fiindcă mai marii lumii au
hotărât că istoria trebuie să se repete şi cum memoria lumii a cam slăbit în
ultimele decenii, în 1999 este aprobată legea 'Gramm–Leachle–Bliley Act',
numită cu nesimţire şi 'Financial Services Modernization Act of 1999', care
dobora cam toate barierele impuse de legislaţia anterior menţionată, lăsând
cale liberă escrocheriei mondiale numită ‚capitalism de piaţă’.”
În concluzie, dacă doriţi
să vi clarifice, vreodată, mecanismele financiare reale care guvernează această
lume de coşmar, a capitalismului neo-colonialist, vă recomand insistent, aşa
cum am făcut-o cu orice altă ocazie, să vă aruncaţi la gunoi maşinile automate
de spălat creiere, denumite impropriu televizoare, fiindcă nu „tele”-vedeţi
nimic în ele, în afara propagandei guvernamentale care vă va servi orice
soluţie fantezistă posibilă, în timp ce vă va convinge agresiv de caracterul
imuabil al „legilor economice”, cel puţin la fel de valide, în viziunea lor, ca
cea a gravitaţiei, responsabilă pe vremuri de cucuiele de pe ţeasta masonului
Isaac Newton.
„Fiindcă promotorii au tendinţa
de a nu se limita singuri la una sau două scheme ciudate, numărul real al
schemelor ilicite, nedeclarate, ar putea fi semnificativ, dacă unii dintre
marii promotori au ajuns, cumva, la concluzia că au descoperit metode eficiente
de a evita dezvăluirile legale. Şi asta fără a ţine seama de orice schemă care
a scăpat, încă, neobservată. 90 de promotori care refuză să se supună legii
dezvăluirii este mai mult decât alarmant, chiar dacă există asigurări că
serviciile fiscale se ocupă de ei. Asta demonstrează, cel puţin, cât de
invalide sunt, de fapt, reglementările de dezvăluire, ele nereprezentând vreo
garanţie că autorităţile vor veni vreodată de hac fenomenului sustragerii
fiscale.”
Richard Brooks
The Guardian
SURSA: Blogul Dezvaluiri
ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!
Multumim
Marian pentru efortul sustinut de a traduce aceste filme deosebite si
pentru articolele exceptionale. Speram si noi ca mai devreme sau mai
tarziu munca ta sa fie apreciata la adevarata valoare si sa capeti si
compensatie materiala.
Va invitam pe aceasta cale, daca simtiti ca filmele si articolele lui Marian v-au fost de folos, sa DONATI prietenului de la blogul Dezvaluiri, o suma cat de mica in semn de apreciere. Va multumim!
FILMUL ESTE OPEN SOURCE
VEZI FILMUL TRADUS AICI:
SAU AICI - link 3
DOWNLOAD RAPID
(cu subtitrare pe film)
Diplome
primite la absolvirea formarii:
Trainer
Tematica generala a formarii:
Ce spun cursantii:
.jpg)
